Am vazut acum cateva zile ultrapremiatul si prealaudatul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Din partea mea, titlul putea sa fie 4 zile, 3 saptamani si 2 luni, ca filmul tot efectul ala avea. Vreti sa stiti cum am urmarit eu filmul asta? O sa va surprinda raspunsul. In mod sigur.
Pentru ca in timpul vizionarii oricarui alt film sau serial m-am indurat sa ma scol din fata monitorului si sa ma duc pana la bucatarie, ca sa-nfulec cate ceva sau pana la baie, daca m-apasa vezica... Dar, intr-o ora si 45 de minute cat a tinut filmul, nu m-am miscat din fata PC-ului. De fapt, de-abia dac-am schimbat pozitia. Si nu, nu doar Mungiu are meritul ca filmul mi-a captat atentia in acest mod, ci mai ales actorii. Jocul lor e aproape fara cusur. Nu cred c-o sa ma contraziceti.
E un film cu totul altfel fata de ce-am vazut pana acum...
Nu-i mai bun sau mai prost ca altele, nu-i ticsit cu efecte speciale. De fapt, acestea lipsesc cu desavarsire. N-are decoruri grandioase ca-n Titanic, n-are actiune ca-n Matrix. Are un singur lucru care te atrage. Si care te tine cu ochii-n ecran pe parcursul a o ora si 45 de minute: realismul.
Desi scenariul nu-i cine stie ce, tema avortului fiind abordata in zeci de documentare sau dezbateri televizate, povestea e una reala.
Filmul n-are ca tema avortul, ci relatia celor doua prietene, Gabita si Otilia dintre care una mult prea dusa cu pluta. Mai exact, Gabita, idioata fiind, se hotaraste sa puna capat sarcinei la mai bine de 4 luni dupa momentul conceptiei. Si-o roaga pe Otilia, prietena si colega ei de camera, o tipa destul de bine ancorata in realitate, s-o ajute. Prietenia celor doua este sincera, asa ca Otilia face aproape totul pentru ca Gabita sa scape de sarcina nedorita...
Se-mprumuta, isi minte prietenul, rezerva camera de hotel, se-ntalneste cu avortologul Bebe - am inventat un nou cuvant, avortolog - , il plateste pe Bebe in natura, arunca fetusul la gunoi si, la final, o pune la punct pe Gabita...
Ce-am inteles eu din filmul asta? Ca prietenul la nevoie se cunoaste...
Si cam atat. Doar despre asta-i vorba in acest film, nu despre metodele de avort din nu Epoca de Aur. Asta-i parerea mea.
D-aia filmul asta a castigat Palm D'Or si nu Oscarul.
Pentru ca americanii vor altceva. Nu, americanii nu vor realism, ci drama. Spuneti-mi si mie cate filme americane au un final asemanator cu 4,3,2 sau cu A fost sau n-a fost? Sunt sigur ca, daca Gabita murea la final in loc sa fumeze linistita o tigara in restaurant, daca Bebe era arestat in loc sa plece scarbit dar satisfacut, uitandu-si buletinul la receptie si daca Otilia ramanea cu copilul, in loc s-o readuca cu picioarelel pe pamant pe Gabita, filmul asta lua premiul Oscar.
Sunt sigur de asta. Si nu cred ca Mungiu are motive de nemultumire, ci dimpotriva. Cred ca filmul asta a luat destule premii pana acum si un Oscar ar fi fost exagerat. Nu pentru ca romanii n-ar merita asta, ci pentru ca filmul nu socheaza prin nimic...
Am scris ca nu socheaza...
Ba da. Scena cu fetusul intins pe prosopul din baie e extrem de socanta... Ce mai, am ramas socat. Aici sa nu ma-njurati dar va spun adevarul. Eu am vazut la fetusi si la avorturi de m-am saturat si nu mi se pare nimic socant in asta. Desi n-am provocat vreunul pana acum. Si nici n-am cum, pentru ca nu-s medic ginecolog. Ma rog, pe mine scena cu fetusul m-a lasat aproape indiferent. Pentru ca-i vorba despre un fetus luat dintr-un borcan cu formol, manjit cu vopsea...
Am observat ca mai toti criticii de film pun accent pe asta. Ei bine, eu nu. Mult mai socanta mi se pare scena in care Bebe face figuri, cerand mai multi bani. Te face sa-l urasti si sa-l injuri. Atat de bine intra in rol.
De asemenea, Gabita e extrem de convingatoare in prostia ei. Nu face mai nimic si vrea aproape totul. Si pana la urma obtine ceea ce vroia. Performanta Laurei Vasiliu, interpreta Gabitei e pur si simplu extraordinara. Dar Anamaria Marinca, interpreta rolului principal e cea pe care se bazeaza tot filmul. Poate ca ea ar fi meritat un Oscar, nu Mungiu. Care e parerea voastra despre asta?
Ce nu mi-a placut, au fost cateva omisiuni sau greseli de scenariu, care-au facut filmul mai putin credibil decat ar fi trebuit. Desi e unul dintre cele mai credibile filme pe care le-am vazut vreodata. De fapt, e cel mai credibil.
Dar, reclama exagerata pe care Mungiu o face la Kent si la fumat in general, ma face sa-l pun la punct. Sa fim seriosi. Doua studente care stau cu chirie in camin fumau Kent pe vremea aia? Care costa 80 de lei pachetul? Nu-nteleg de ce se insista pe fumat. Nu-nteleg ce l-a apucat pe Mungiu sa faca reclama asta tampita. Bine, inteleg nevoia de fonduri, dar nu putea mai bine sa faca la cafea sau la Cola? Sau la bautura?
Faptul ca Gabita, la nici macar 30 de minute dupa avort se duce sa traga cateva fumuri in restaurant, ma face sa ma-ntreb daca nu cumva filmul asta e mai mult o oda a consumului de tigari in Epoca de Aur, decat un film despre prietenie sau avort.
Concluzia e ca 4,3,2 e un film cu totul atfel. Care mi-a placut si pe care l-as putea vedea de 3-4 ori fara sa ma plictisesc. Si care m-a si enervat. Am scris mai sus motivele, asa ca nu-i nevoie sa ma mai repet.
Pentru voi ce-ansemnat 4,3,2? O capodopera sau o porcarie?
Am lasat discutia despre titlul insemnarii la sfarsitul insemnarii.
Pentru ca 4,3,2 poate fi considerat in acelasi timp o capodopera si o porcarie. Asa ca 4,3,2 e o porcarie capodoperica.
Voua cum vi s-a parut?
Aboneaza-te aici prin orice feed reader
