M-am gandit c-ar fi util un ghid practic, pentru cei care calatoresc in Italia si vor sa faca cumparaturi cat mai ieftine. In orasele mai mari, mai ales in apropierea monumentelor istorice veti da peste negrii care-si intind cearceafurile cu produse de "firma". Ei bine, nu trebuie sa neglijati ofertele lor si chiar daca produsele sunt contrafacute, te poti intoarce in Romania cu o curea "Dolce & Gabbana", un ceas "Bvlgari" sau o geanta "Prada", cu care sa te lauzi la prieteni. Eu mi-am cumparat un ceas Dolce & Gabanna, cu doar 15 euro. Pretul de pornire a fost de 50 de Euro, si , din cate am inteles, puteam sa-l scot undeva, pe la 5 Euro. Pentru ca "ghidul" mi-a povestit cum a reusit el sa plateasca pe un ceas, pe care vanzatorul cerea 80 de euro, doar 5 Euro. E drept ca ceasul "ghidului" era o imitatie cam grosolana de Rolex, care n-ar face mai mult de 5 euro, dar pretul de pornire mi s-a parut mult prea exagerat. Oricum, se mai gaseau fraieri care chiar dadeau 30-40 de euro pe un ceas sau o geanta.
Eu m-am apropiat de prima taraba, unde mai mult de 50 de ceasuri "Longines", "Rolex" sau "Dolce&Gabbana" isi asteptau cuminti cumparatorii. Trebuie sa spun ca negrii posetari se tin dupa tine, daca vad ca te apropii prea mult de taraba sau cearceaful pe care-si expun marfa, asa ca, daca nu vreti sa cumparati ceva, ca sa nu va enervati, mai bine nu-i luati in seama.
Eu m-am apropiat curios si-am inceput sa-l intreb pe vanzator in engleza care-i pretul unui Rolex, care-mi atrasese atentia. Asta, neintelegand prea bine ce-i spuneam, spuse intr-o italiana stricata 50 de Euro si scoase o caramida de Motorola si incepu sa tasteze cifrele. Eu ii zisei: "No, it's too much, I give you 5 Euros"
El: "40 Euros, it's Rolex" La care eu: "I'll give you dieci Euro."
El de colo: "No, no, 30 Euro". La care, dezamagit, am dat sa plec.
Cand colo, ala m-apuca de mana si zice "20 Euro".
Eu zisei dintr-o data "15 Euros, no more". El: "Si, 15 Euro", si-mi dadu un Rolex argintiu, cu ecranul zgariat.
Toata negocierea a durat mai putin de 1 minut, timp in care ceilalti turisti din grup se indepartasera destul de mult si de-abia daca mai vedeam umbrela rosie a ghidului.
Rolexul imi statea chiar bine la mana si chiar vroiam sa-l cumpar, dar cand am vazut ca-i zgariat...
M-am razgandit si-am cerut altul, care-o fi, doar sa para nou. Si mi-a dat un Dolce&Gabbana argintiu, caruia a trebuit sa-i modific acasa cureaua si sa-i cumpar o baterie noua, asa ca pretul aproape ca s-a dublat.
Bineinteles ca, daca n-ai bani n-ai ce sa cumperi din magazinele italiene, cum s-a intamplat si in Paris, unde, in loc sa intru in magazine, m-am uitat pur si simplu in vitrine. Erau destule magazine cu preturi acceptabile, dar aveai cand sa intri?
Pentru ca programul era prea stufos si pentru ca n-am stat mai mult de 2-3 ore intr-un anumit loc (in afara de Roma) n-am prea avut ce sa-mi cumpar, in afara de o bluza cu 13 Euro dintr-un magazin, in Roma.
Cred ca doar in mintea "ghidului" pretul unui ceas putea sa scada de la 80 de Euro la doar 5, asa ca, va sfatuiesc daca mergeti in Italia sa negociati cat mai mult, pentru ca puteti obtine un pret destul de bun. De asemenea, puteti sa cumparati curele, pretul de pornire fiind in jur de 20-30 euro, dupa cateva minute de discutii putand cumpara o curea cu 10 euro. Preturile posetelor pornesc de la 50 de Euro, eu cumparand una cu pretul de pornire 45 de Euro cu doar 20 de Euro. Oricum, posetele sunt de o calitate indoielnica. Pentru ca desi au emblema Prada sau Versace si-s burdusite cu cartoane care le fac sa para ca-s noi, sunt niste simple facaturi pe vapor sau in Africa. Dar daca n-aveti prea multi bani la voi sau vreti sa faceti economii, se merita sa cumparati si asa ceva.
Am observat a fost ca posetarii nu se prea inteleg deloc bine cu politia, putand cu succes sa concureze in cursele de 100m.
Deci, daca aveti timp de cumparaturi mai bine mergeti intr-un supermarket, pentru ca produsele sunt chiar de calitate, spre deosebire de ceea ce gasiti la vanzatorii de ocazie. Eu n-am avut ocazia sa intru intr-un supermarket, nu pentru ca programul nu ne-ar fi permis, ci pentru ca pe ghid si pe soferi nu prea-i interesa programul excursiei. In continuare o sa scriu despre cumparaturile din San Marino, un stat in care locuiesc destul de multi romani.